• GALERIE FOTO
  • DESPRE
  • SCRIE-MI
Toţi se scuză, dar cine, totuşi, este vinovatul?!

În ţara noastră, pe acest „picior de plai, gură de rai”, multe lucruri se întîmplă altfel decît ar trebui într-o societate normală. Desigur că asta nu se întîmplă de la sine, sunt persoane responsabile de toate astea.

Doar că nimeni nu se grăbeşte să-şi asume vina. O pasează de la unii la alţii. Pînă la urmă reiese că nimeni nu e vinovat. Ba mai rău, uneori se spune că vinovat ar fi cetăţeanul de rînd. Într-o măsură oarecare aş fi de acord cu asta, că anume cetăţeanul de rînd este cel care merge la alegeri şi acordă votul celor care mai pe urmă nu îşi asumă responsabilitatea pentru propriile eşecuri.

În prezent, mica noastră ţărişoară se află într-o criză profundă, atît economică, politică, socială, cît şi de imagine, iar cei care guvernează de circa 6 ani ne tot vorbesc despre reforme, stabilitate, integrare europeană, însă astea nu sunt mai mult decît nişte vorbe goale. Partidele se acuză între ele, că uite, nu noi suntem de vină, dar ceilalţi, care la rîndul lor spun contrariul. Asta poate dura la nesfîrşit. Şi nimeni nu vrea să cedeze funcţia, deşi populaţia s-a săturat de ei.

Voi face referire la un articol din Constituţie, legea supremă a Republicii Moldova:

Articolul 2: Suveranitatea şi puterea de stat
(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie.
(2) Nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului.

Din cele ce văd eu de la începutul acestui an, păi, este un fel de uzurpare a puterii în stat. Ştim noi că în spatele acestor proteste stau persoane nu chiar curate, dar pînă la urmă, o mare parte din oameni au ieşit în stradă nu de dragul lor, dar din cauză că au ajuns la sapa de lemn. Guvernanţii însă se fac că plouă, iar sintagma de „aleşi ai poporului” este doar aşa, o chestie abstractă.

Să facem o comparaţie cu ţara vecină, România, unde după explozia din clubul Colectiv, în urma unui protest, Guvernul Ponta a demisionat. De asemenea, a doua zi, preşedintele Iohannis a ieşit în mulţime şi a discutat cu ei. La fel, şi învestirea Guvernului Cioloş nu a durat o veşnicie. La noi însă ce vedem? Demit prim-miniştrii pe bandă rulantă, un fel de reglări de conturi între partide. Pe urmă le trebuie 3-4 luni ca să formeze un nou Guvern, că, uite, nu pot împărţi brînza, adică funcţiile şi sferele de influenţă. Pe urmă, în cel mai netransparent mod numesc un Guvern, cu încălcarea tuturor procedurilor legale. Dar cel mai important, pe furiş.

Şi dacă tot vorbeam de cazul Colectiv, iată că recent şi la noi a fost o explozie într-o cantină de la Piaţa Centrală, iar în rezultat au decedat 3 sau 4 persoane. Dacă în România a căzut un guvern după un asemenea caz, păi la noi toţi cei responsabili stau bine mersi în funcţii, deşi unii din ei trebuiau traşi la răspundere, că anume funcţionarii se fac vinovaţi de faptul că iau mită şi permit unor asemenea localuri să activeze cu grave abateri de la normele de securitate. Unica acţiune a fost arestarea proprietarilor localului. E prea puţin, domnilor.

Ce vreau să spun în încheiere: Dragi politicieni, deputaţi, funcţionari şi celelalte persoane cu funcţii de răspundere, vă rog, daţi dovadă de curaj şi recunoaşteţi că încălcaţi legea şi că interesul personal domină peste interesele cetăţenilor. Încetaţi să mai căutaţi vinovaţii, mai bine uitaţi-vă în oglindă, ca să nu căutaţi prea departe. În cele din urmă, apucaţi-vă de treabă şi nu mai testaţi răbdarea cetăţeanului de rînd.

Orice regim cade într-o bună zi, nu uitaţi asta! Atunci ar putea fi prea tîrziu pentru pocăinţă.

  • 04 February 2016
  • Vezi articolul integral|Comentează
  • Poliţiştii de patrulare "îmbată" şoferii //CAZ REAL

    (UPDATE: 1 februarie 2016) În urma acestei postări, Inspectoratul General al Poliţiei s-a autosesizat şi a demarat o anchetă de serviciu. Astăzi am fost invitat la IGP unde am depus şi o plîngere. Apreciez acţiunile IGP, nu m-am aşteptat. Deci, indiferent de rezultatul anchetei, inspectorul de patrulare care m-a oprit va fi sancţionat, în primul rînd, pentru faptul că nu a documentat cazul. Ce va fi, vom vedea.

    (31 ianuarie 2016) Noaptea trecută am fost protagonistul unei situaţii penibile. Am fost victima unei scheme ilegale pusă la cale de poliţiştii de patrulare.

    Deci, era ora 00:30, mă deplasam pe strada Petricani, şi cînd colo, mai multe echipaze ale INP staţionau anume pe această stradă. Am fost tras pe dreapta. Dau eu actele şi imediat politiştul îmi spune că de la mine miroase a alcool, sau cum s-a exprimat el "a simţit peregar". Eu îi spun că am consumat o bere fără alcool, iar el mă ia în maşina lui unde mă pune să trec respir în etilotest. Rezultatul este pozitiv, 0,16 promile, pe cînd limita adminisibilă este de 0,13 promile. Eu rămîn şocat de o asemenea surpriză. Apropo, am servit un Zero Moretti.

    "Singura cu 0% alcool e Zero Moretti, însă berea aceasta chiar este zero şi din punct de vedere organoleptic”, susţine o nutriţionistă.

    Ei bine, eu am zis că nu sînt de acord cu rezultatul testului.El îmi zice că pot merge să dau proba de sînge. Eu îl întreb dacă merge şi el, şi cine achită procedura. Răspunsul a fost că, să mă duc singur şi tot eu să achit procedura. Şi pe lînga asta mai adaugă: te duci acolo şi treaba ta cum obţii rezultatul. Ok, e clar ce a avut în vedere: să cumpăr medicul pentru un rezultat negativ. Totodată, acesta mă întreabă: păi ce facem, cum rezolvăm. E clar că aştepta bani. Am făcut aluzie la mită şi eu, şi el zice: ce propui? Era totul clar, dar şi mai clar era faptul că nu vreau să plătesc, fiindcă nu eram vinovat. Atunci iam zis că merg pînă în maşină şi mă întorc să hotărîm întrebarea. Între timp am sunat un prieten avocat care deja se pornea spre locul cu pricina. Revin la domnul poliţist şi îi spun că aşteptăm avocatul şi apoi continuăm discuţia. Au cam pus-o de mămăligă, s-a văzut după reacţie, şi au început a face glume. Dar cine e avocatul. Iam zis că veţi face cunoştinţă cînd vine. Ulterior mă întreabă unde lucrez. Îi spun că sînt jurnalist. Ei cotninuă: unde? Eu am evitat să le răspund, fiindcă am considerat că asta nu are aici nici o importanţă. Glumele au încetat brusc, iar eu am adăugat că avocatul e deja pe drum şi apoi vedem cine are şi cine nu are dreptate.

    Nu eram singur în maşină, aşa că o amică a ieşit şi ea să schimbe cîteva vorbe calde cu domnii poliţişti. După cîteva întrebări la care aceştia nu găseau un răspuns, au decis să-mi înapoieze actele şi au adăugat: poftim actele şi nu mai faceţi gălăgie. Nu am tăcut nici eu: Dacă aţi fi avut dreptate nu îmi întorceaţi actele.

    După ce am postat pe Facebook despre cele întîmplate, şi alţi şoferi au spus că au trecut prin experienţe similare. Deci, ceva nu e curat la mijloc. Domnii poliţişti ne au de proşti şi vor să facă în aşa mod nişte bani rapizi. Doar că nu merge cu fiecare. Apropo, eu le-am spus că, după logica lor, toţi şoferii trebuie lipsiţi de carnetul de conducere pentru că majoritatea consumă bere fără alcool. E ceva absurd. 1:0 în favoarea mea. Trebuie să ştim să ne apărăm drepturile. De multe ori ajută. Happy end!

  • 31 January 2016
  • Vezi articolul integral|Comentează
  • Au adus Europa acasă. Despre Centrul de Dializă din Chişinău

    De multe ori am auzit o expresie: „Să aducem Europa acasă". Dacă în mare parte sunt doar vorbe, iată că unii totuşi fac acţiuni concrete. Un exemplu în acest sens este Centrul de Dializă din Chişinău, lansat pe 14 ianuarie anul curent.

    Dincolo de faptul că acest centru corespunde celor mai înalte standarde internaţionale, este şi unul din cele mai mari centre de dializă din Europa. Instituţia respectivă este rezultatul unui parteneriat public-privat, între Ministerul Sănătăţii şi Spitalul Republican, care a oferit spaţiul, pe deoparte şi pe de altă parte compania BB-Dializa, care este parte a consorţiului german B.BRAUN & BB-HÄMODIALYSE, care a venit cu investiţia de peste două milioane şi experienţa companiilor medicale cu reputaţie internaţională.

    Parteneriatele publice private sunt necesare pentru sistemul de sănătate din R. Moldova, deoarece pentru o ţară săracă doar asta e soluţia, investiţiile străine.

    Centrul este unul exclusiv privat, însă partea bună este că, pentru pacienții din R. Moldova accesul la servicii este asigurat în baza poliței de asigurare medicală obligatorie.

    Adică, pacienţii nu plătesc nici un bănuţ.

    Ţin să menţionez că, un pacient are nevoie de 3 şedinţe de dializă pe săptămînă, iar una costă peste o mie de lei. În unele ţări europene o şedinţă de dializă poate depăşi şi 300 de euro. Fără dializa însă, pacienţii mor în cîteva zile. La ei practic nu lucrează rinichii, iar aparatele de dializă înlocuiesc funcţia acestora.

    Serviciile medicale sunt completate de servicii de consiliere psihologică, servicii dietetice cu o masă ajustată la regimul specific al pacientului dializat. Fiecare pacient are TV şi căşti separate, dar şi o masă ajustată la regim alimentar. O şedinţă durează 3-4 ore şi este foarte important să se simtă confortabil. Şedinţele se fac de trei ori pe săptămînă şi aşa pînă la sfîrşitul vieţii. Cît despre relaţia medic-pacient, atmosfera este una foarte prietenoasă.

    Instituţia este dotată cu 48 aparate de dializa B. Braun, un brand mondial în producerea aparatajului medical. Pentru anul curent este planificată extinderea pînă la 64 aparate, astfel Centrul va putea deservi peste 400 de pacienţi. Apropo, aparate de dializă sunt de ultima generaţie, a V-a, costă zeci de mii de euro doar unul şi, printre multiplele funcţii sofisticate pe care le au, permit şi monitorizarea în timp real de la distanţă a pacienţilor.
    Am impresia că am călătorit în viitor. Dar totuşi este realitate, iar acest fapt mă bucură foarte mult.

    În urma excursiei efectuate în interiorul centrului, pot să vă spun cu certitudine că aşa ar trebui să arate toate spitalele din ţară, cu tehnologii de ultimă oră, cu personal calificat care este la curent cu ultimele evoluţii din domeniu. Pacienţii spun că sunt satisfăcuţi de serviciile care li se prestează. Sper că într-o zi dorinţa mea va deveni realitate.

    Este de menţionat că, pentru renovarea și modernizarea Centrului de Dializă au fost cheltuiţi 2 milioane de euro. BB-Dializa urmează să învestească pentru implementarea proiectului la nivel naţional 15 milioane euro pentru implementarea proiectului la nivel naţional şi asigurarea cu servicii de dializă pe toţi cei care au nevoie.

    Totuşi, în ţara noastră este o obişnuinţă să se caute răul chiar şi acolo unde nu este. Nici cazul Centrului de Dializă nu a fost o excepţie. Au fost diverse speculaţii şi e foarte rău că din cauza unor interese se pune în pericol implementarea unor proiecte de un impact major social. Chiar şi aşa, centrul a fost deschis, iar cei care pun piedici trebuie să-şi asume responsabilitatea că merg împotriva pacienţilor.

    În Moldova, potrivit unor date sunt peste 1000 de persoane care necesită a fi incluşi în dializă, înregistraţi însa sunt aproximativ 500.

  • 27 January 2016
  • Vezi articolul integral|Comentează
  • Reindustrializarea Moldovei. Exemplul ZEL Bălţi

    Salvarea economiei Republicii Moldova depinde de investiţiile străine. Şi asta o spun nu doar eu. De fapt, voi şi singuri vedeţi cum în situaţia actuală, cînd partenerii externi au închis robinetele, economia ţărişoarei noastre este pusă pe burtă. Însă, nu ar trebui să se pună prea mult accent pe banii primiţi de la diverşii noştri parteneri de dezvoltare, fiindcă astea pînă la urmă sunt datorii în care se bagă Moldova şi unul Dumnezeu ştie cînd le vom întoarce, peste cîte generaţii.

    Autorităţile noastre ar trebui să înceteze să mai umble cu cerşitul şi să se axeze pe chemarea investitorilor în ţara noastră, să creeze condiţii pentru companii cu renume mondial ca să-şi extindă afacerile în ţara noastră. În primul rînd nu este vorba de datorii, în al doilea rînd vor fi achitate taxe în bugetul de stat, iar cel mai important vor fi create noi locuri de muncă bine plătite.

    Astăzi vreau să vorbesc despre Zonele Economice Libere din Moldova, sau prescurtat ZEL-uri. Ele sunt 7 la număr, însă eu mă voi referi doar la ZEL Bălţi, fiindcă am fost personal şi am văzut ce şi cum acolo, or eu nu pot scrie despre ceea ce nu am văzut cu ochii mei :)

    Prin Zonă economică liberă (abreviat ZEL) se definește o suprafață din teritoriul unui stat unde pot fi introduse mărfuri în vederea prelucrării și comercializării fără aplicarea restricțiilor tarifare și netarifare ale regimului vamal.

    Scopurile de creare ale zonei economice libere sînt: atragerea capitalului și investițiilor străine; stimularea producției destinate exportului; crearea noilor locuri de muncă și valorificarea mai bună a potențialului uman; introducerea noilor tehnologii; atragerea producătorilor unor mărfuri dificitare şi concentrarea capitalului în anumite ramuri experimentale.

    Zona Economică Liberă Bălţi are la rîndul ei 11 subzone localizate la Bălţi, Străşeni, Căuşeni, Orhei şi Cahul. Eu am fost la cele de la Bălţi şi Străşeni.

    La Străşeni majoritatea edificiilor se află încă în construcţie, dar în acest an vor începe şi lucrul propriu-zis. Este vorba de întreprinderea italiană La Triveneta CAVI Development SRL care va produce cabluri electrice de tensiune medie și joasă. Aceasta va fi a treia ca mărime din Europa. Investiţiile sunt de 20 de milioane de dolari, iar numărul locurilor de muncă care vor fi create se ridică la 400. Dar asta nu e tot. La cîţiva kilometri distanţă, tot la Străşeni, se construieşte Colegiul de Inginerie, cel mai modern din ţară din cîte am înţeles. Studenţii vor face atît teorie cît şi practică. Plus vor primi şi o bursă de 50 de euro lunar. Apropo, colegiul se construieşte pe teritoriul fostei uzine frigorifice, care era cea mai mare din întreaga URSS. Tot pe teritoriul fostei uzine activează deja şi vreo două companii, una din Belgia, a doua din Franţa.

    Ei şi dacă la Străşeni abia se pun bazele acestei subzone, atunci la Bălţi .......

    Notă: Opiniile colegilor mei le puteţi citi pe blogurile lor: Nicolae Apostu, Mihaela Roşcov, Grigorii Duca, Cristina Gurez, Daniela Dermengi şi Grigore Vieru.

  • 19 January 2016
  • Vezi articolul integral|Comentează
  • Ne vindem cu 200 de lei. Trădători de ţară

    Problema acestei ţări nu este în conducerea ei, dar în cetăţenii ei care nu gîndesc. Acest lucru este demonstrat astăzi cu vîrf şi îndesat. Uitaţi-vă la protestul organizat de Partidul Democrat. A venit foarte multă lume, asta în condiţiile în care poporul urăşte această formaţiune politică şi în special pe unii exponenţi ai acestui partid.

    Răspunsul e simplu. La mijloc e banul. Moldoveanul se vinde cu 2-3 sute de lei. Iată cum se explică prezenţa masivă a oamenilor, că cetăţeni nu îi pot numi, întrucît îşi vînd ţara pentru cîteva sute de lei.

    Am zis de nenumărate ori că moldovenii sînt proşti, o bună parte din ei. Şi nu ar trebui să se supere cei vizaţi. Că anume din această cauză trăim aşa de "înfloritor".

    Cu cine să schimbi starea de lucruri din ţară? Cu cine? Oamenii întregi la minte nu au "cvorum", fiindcă majoritatea o constituie prostimea. Iar prostimea poate fi cumpărată ori de cîte ori are nevoie cineva.

    Cum naiba să scoţi oamenii cu forţa la un protest, cînd ştii că lumea te urăşte, dar tu ţii cu tot dinadinsul să îţi satisfaci orgoliul. Este o obsesie a unui singur om, care face ce vrea din ţara asta. Asta deja e o boală.

    Să nu credeţi că sînt fanul celor din Platforma DA. Şi acolo nu toţi sînt curaţi.

  • 13 January 2016
  • Vezi articolul integral|Comentează
  • Te simţi în siguranţă în Moldova?

    DA

    NU


    · Poliţiştii de patrulare "îmbată" şoferii //CAZ REAL

    · Ne vindem cu 200 de lei. Trădători de ţară

    · Reindustrializarea Moldovei. Exemplul ZEL Bălţi

    · Au adus Europa acasă. Despre Centrul de Dializă din Chişinău

    · Toţi se scuză, dar cine, totuşi, este vinovatul?!