• DESPRE
  • FOTO
  • SCRIE-MI
Transportul public din ţară – moartea pe patru roţi

În ultimul timp în atenţia tuturor era problema transportului public din Chişinău. Însă, pe lîngă asta, toţi tac despre serviciile prestate de Gările auto din întreaga ţară. Vă spun sincer, e un haos total. Acum dacă nu ai transport propriu, eşti condamnat la chinuri groaznice.

Prima şi cea mai mare prostie făcută de administraţiile acestor instituţii, a fost înlocuirea autobuzelor confortabile cu păcatele acestea de microbuze unde nici toate muştele nu pot să încapă. Iar de multe ori se vînd bilete pentru locuri inexistente. Pasageri în picioare şi siguranţă la trafic zero. Sînt unii şoferii mai cu spirit de antreprenor, care ia banii direct de la călători, astfel în puşculiţa gării depune o mare FIGĂ.

În al doilea rînd, mulţi dintre şoferi nu au nici calificarea respectivă, dar nici educaţia necesară, sau altfel spus cei 7 ani de acasă. Un caz similar, cu toate „accesoriile” l-am avut la Bălţi, pe data de 1 august. Procur bilet de la casa autogării, merg să-mi ocup locul în mijlocul de transport respectiv, a se citi microbuz, şi cînd acolo locurile nici nu sunt numerotate, iar şoferul urlă în gura mare că acuş totul se rezolvă. Dar, mai mult se complica situaţia. După vreo 15 minute de ceartă, am fost aşezat pe scaun, ce-i drept, nu conform locului stabilit de biletul de călătorie.

Deci, cam aşa, la noi, la moldoveni. Casele normale înlocuite cu mansarde, autobuzele confortabile – cu microbuzele morţii, pieţile normale – cu comerţ stradal în condiţii antisanitate, etc. Poate de schimbat şi conducerea ţării cu nişte maimuţe? Nu ar fi rău! Şi s-ar încadra în tot acest set de „reforme” enumerate mai sus.

Şi încă una, ar fi bine ca „cinovnişii” (în română - demnitari) să fie lipsiţi de maşini şi confort, să guste din dulceaţa transportului public, atît în Chişinău pe distanţe mici, cît şi în toată ţară, pe distanţe mult mai mari. Mi-ar fi interesant să le aud impresiile post-factum.

  • 03 august 2014
  • Scrie un comentariu
  • Pentru fericire trebuie doar atît

    Deseori singuri ne complicăm viaţa şi apoi ne plîngem că nu avem parte de fericire. Trebuie trăită la maxim orice clipă. Şi da, pentru fericire nu trebuie motive, ci doar dorinţă.

    Dacă asta vrei, aşa va fi, dar dacă nu, păi NU va fi. Luaţi exemplu din videoclipul de mai jos. 

  • 01 august 2014
  • Scrie un comentariu
  • Bear Grylls de Moldova. Fost-am poliţist de frontieră pentru 24 de ore

    Mi-am schimbat profesia…. pentru 24 de ore. Între 25 şi 26 iulie curent am fost poliţist de frontieră. Dacă primul offline la Poliţia de Frontieră a fost unul mai mult teoric, de această dată a fost practic. O adevărată provocare pentru cei care fiecare zi muncesc în oficii. După această experienţă o spun tare şi răspicat: am cel mai uşor job.

    Aşadar, după serviciu am mers direct la sediul Poliţiei de Frontieră din Chişinău. Acolo şi a început de fapt aventura. Am îmbrăcat uniforma. Apoi am mers la Direcţia Regională Nord, sectorul Poliţiei de Frontieră „Costeşti”. Alinierea, drepţi!

    Am primit numere de indentificare şi echipamentul necesar. Au fost formate mai multe echipe, fiecare conţinea cîte 2 bloggeri şi un angajat al Poliţiei de Frontieră. Eu (nr. de indentificare 76) şi Mihaela Roşcov (nr. de identificare 77) am fost într-o echipă.

    Urcat-am în maşină şi am plecat pînă la segmentul de frontieră pe care urma să-l patrulăm. Au fost 10 km pe jos, parcurşi pe timp de noapte, prin apă, noroi, pădure, cîmpie şi alte obstacole naturale. Da, a fost foarte greu, fără pregătire. În timp ce patrulam ziceam că iată, atîta timp mă uit pe Discovery la Bear Grylls şi emisiunea sa despre supravieţuire, iar acum a venit timpul să trec şi eu prin situaţii similare.

    Aş vrea să spun şi cîteva cuvinte despre uniformă în întregime. E comodă, cu excepţia unui accesoriu, vesta de protecţie care funcţiona ca o sobă în spate. Cel mai mult mi-au plăcut bocanii, extrem de comozi, datorită cărora am parcurs distanţa pînă la punctul de destinaţie, unde am ajuns în intervalul de timp stabilit.

    Următoarele 3 ore am patrulat pe rîul Prut. Aici ne-am calmat muşchişorii. Tot aici am prins răsăritul, iar infractorii se vede că şi-au luat liber fiindcă nici aici nu am găsit vreo unul.

    În concluzie vreau să vă zic că nu e aşa de uşor să aperi frontiera. Mereu există riscuri, dar şi natura îţi mai poate crea surprize pe care vrei nu vrei trebuie să le depăşeşti. Trebuie să iubeşti cu adevărat această profesie ca să faci faţă provocărilor. Pregătirea fizică este o condiţie implicită, dar asta se face în timpul studiilor. În pofida tuturor provocărilor, poliţiştii de frontieră sînt la strajă 24/24 şi dau peste cap planurile cetăţenilor ingenioşi care vor să ocolească legea.

    PS: Va urma…. 

  • 27 iulie 2014
  • Scrie un comentariu
  • Ce au în comun guvernarea şi opoziţia? Ar putea afecta parcursul european

    Atît cei de la guvernare, cît şi cei din opoziţie – care au fost la conducere în trecutul nu chiar îndepărtat, au o problemă comună. Mai grav este că din cauza acestei probleme, aderarea la UE este în pericol şi ar putea dura mult mai mult decît ne anunţă politicienii.

    Această problemă are şi un nume – corupţia la nivel înalt. Tot aici este de menţionat şi faptul că demnitarii recunosc existenţa fenomenului, dar pînă la urmă nimeni nu stă la răcoare. Cel puţin cîţiva miniştri nu trebuie să se regăsească acum în funcţiile pe care le deţin. Dosarele acestora nu s-au pierdut nicăieri, doar că aşa e justiţia noastră – selectivă, are favoriţi. Demult nu mai sunteţi toţi egali în faţa legii.

    Cred că nu aţi uitat nici de interceptările de la FISC care au invadat internetul. Şi poftim, acesta este în libertate, curat ca lacrima. Şi cei care mai apar în materialele audio tot nu o duc mai rău: Filat, Recean şi cine mai era acolo. Tot aici voi reaminti şi de acea decizie a Curţii Constituţionale prin care i s-a interzis lui Vlad Filat de a mai deţine funcţii publice pentru faptul că este suspectat de corupţie. Însă justiţie oricum nu s-a făcut, doar a pierdut postul de premier. Acum cîteva zile, CEDO a respins sesizarea lui Vlad Filat şi a PLDM-ului împotriva Republicii Moldova prin care a fost contestată decizia CC, precizînd că nu a fost constatată violarea drepturilor celor doi (Filat şi partidul său). Chiar dacă nu au spus-o, indirect, europenii au dat de înţeles că suspiciunile de corupţie nu sînt poveşti.

    În ultimul timp, atît Filat, cît şi alţi politicieni anunţă termene optimiste privind aderarea RM la UE. Pe de altă parte, europenii spun că nu e chiar aşa cum cred ai noştri. Cel mai des aceştia fac referire la faptul că nimeni din cei de sus care au pufuşor pe botişor nu a fost atras la răspundere.

    Altfel spus, dacă reforma în justiţie nu va fi efectuată, europenii ar putea să ne sancţioneze dur. „Suntem buni la adoptat legi, dar când e vorba de aplicare, e mai greu. Ei se vor uita la cazuri. Câte condamnări aveți. Dacă toată lumea știe că X a făcut nu știu ce sau că acei magistrați au fost la vânătoare și de ce mai sunt în sistem. Dacă CSM va da răspunsul că e ok, va pierde R. Moldova. Nu este un răspuns de acceptat”, a declarat recent europarlamentarul Monica Macovei.

    Ca să facem o comparaţie uitaţi-vă la fraţii de peste Prut: a fost condamnat fostul premier Adrian Năstase. Chiar dacă acum e în libertate, să nu uităm că pedeapsa e cu suspendare – adică în caz că mai face vreo prostie revine la răcoare. Cazul Gigi Becali tot e un exemplu bun cînd unul cu mulţi bani nu a putut cumpăra justiţia. Să mergem şi în Germania unde preşedintele şi-a dat demisia pentru că cineva ia plătit hotelul, şi era vorba de doar 270 de euro. Şi acum întrebare: unde sunt ei şi unde suntem noi?

    PS: Eu totuşi aştept o premieră şi în Republica Moldova. Candidaţi avem destui. 

  • 19 iulie 2014
  • Scrie un comentariu
  • Un articol fără nume

    Problema cea mare din ţărişoara noastră este că nimeni din cei de sus nu prea îşi doreşte o schimbare spre bine. Şi chiar dacă ceva totuşi se întîmplă, e din cauza unor circumstanţe, cum ar fi alegerile. Exact atunci trebuie să se producă anumite lucruri, că de altfel PR-ul e compromis.

    Două cazuri recente: procurarea celor 102 troleibuze şi mai proaspăt repararea drumurilor naţionale. Sunt lucruri bune, nu neg, chiar dacă la capitolul calitate tot rămînem moldoveni, dar în spatele lor nu stă neapărat dorinţa de modernizare a ţării. Termenele în care se realizează îi dau de gol pe cei care se „gîndesc” la noi.

    În cazul cu microbuzele, este vorba despre o prostie naţională. Iar primul laureat al premiului de „cel mai deştept funcţionar” îi revine persoanei care a pus pe linie aceste unităţi de transport, şi nu doar în capitală, dar şi în toată ţara. Uitaţi-vă şi prin gări, dacă găsiţi vreun autobuz, consideraţi că sunteţi un norocos.

    Dar să ne întoarcem în Chişinău. De acord, eu nu vreau aşa tip de transport, adică microbuze, dar nici transport public cum este la noi tot nu vreau. Diferenţa aş spune că e minimă. Saună pe patru roţi este şi în troleibuzele noi procurate, fiidcă lipseşte climatizorul mult promis cîndva. Şi e doar începutul. Itinerarul rutelor e gîndit de unul după beţie, altfel nu pot explica de ce pe unele trasee mai multe rute se suprapun, iar pe altele nici urmă de transport. Pe lîngă asta mai uitaţi-vă ce autobuze avem în capitală, scîrţîe totul în ele. Despre numărul lor mai bine tac, fiindcă voi ştiţi şi fără mine cît aţi stat în staţii în ultimele zile.

    Ştiţi cu ce seamănă situaţia dată?! Ca şi cum m-aş fi concediat, fără a şti unde mă duc, iar în rezultat revin de unde am plecat. Mai sunt şi excepţii, dar nu în cazul dat. Aşa decizii radicale nu trebuiesc, fiindcă locuitorii capitalei brusc au devenit ostaticii unei situaţii neprevăzute. Şi încă un detaliu interesant, dacă nu începeau şoferii şi administratorii de rute această grevă, nimeni nu se gîndea să le anuleze. 

    Recent am fost în România. Da, au şi ei microbuze, dar sînt cel puţin cu aer condiţionat şi nu le încarcă pînă la refuz. Am mers şi eu, m-am simţit confortabil. Dar au şi multe autobuze. N-o să vă vină să credeţi, dispun şi de WiFi gratuit. E doar o simplă comparaţie.

    O altă minunăţie a capitalei noastre „europene” este campania socială „O lună de vară fără apă caldă”. Se petrece în fiecare an, iar pînă la urmă calitatea e tot aceeaşi. Iar voi, dragi chişinăuieni, răbdaţi şi spuneţi merci că măcar apă rece aveţi. Eu sunt sigur că europeanul nu ar înţelege această „campanie”, mai ales că apa caldă curge cu regularitate pe străzile din Chişinău.  

    În urma celor relatate, aş avea o simplă întrebare către cei cu funcţii. Unde dracu aţi irosit miliardele de euro de la europeni, cu ajutorul cărora se putea de făcut atîtea lucruri bune? Noapte bună, dragi luători de decizii tîmpite.

    PS: Cît despre iniţiativa băieţilor cu transportul gratuit, este una foarte bună, doar că mentalitatea moldoveanului strică toată "malina". Eu m-aş teme să mă urc în oricare maşină, şi în acelaşi timp mi-aş face griji în privinţa celor care i-aş lua în calitate de pasageri. Siguranţa mai presus de orice. Trăim în Moldova, asta nu trebuie de uitat!

  • 15 iulie 2014
  • Scrie un comentariu

  • · Bear Grylls de Moldova. Fost-a...
    · Transportul public din ţară ...
    · Pentru fericire trebuie doar a...

    · Europa văzută de un moldovean
    · Miros de primăvară
    · Sport acvatic pe timp de iarnă
    · Offline Poliţia de Frontieră
    · Off... la mare în 12 poze